MENOPAUZA – între normal și patologic

Menopauza este încetarea permanentă a menstruației care duce la pierderea dezvoltării foliculului ovarian, considerată a apărea atunci când lipsesc 12 cicluri menstruale.

Tranziția spre menopauză sau perimenopauza este perioada dintre debutul ciclurilor menstruale neregulate și ultima perioadă menstruală, această perioadă fiind marcată de fluctuațiile hormonilor reproductivi și se caracterizează prin menstruații neregulate, menstruație prelungită și abundentă alternând cu episoade de amenoree, scăderea fertilității, simptome vasomotorii și insomnie, toate acestea putând fi însoțite de manifestări patologice asociate frecvent perioadei, afectând considerabil calitatea vieții – Fizice, precum balonarea, dureri amorțeli ale corpului, sensibilitate a sânului, crampe sau dureri abdominale, oboseală, dureri de cap, greață, umflarea extremităților, creștere în greutate sau Psihologice și Comportamentale – furie, iritabilitatea, anxietate, modificări ale apetitului cu scădere sau nu ponderală, modificări ale libidoului, scăderea concentrației, dispoziție depresivă, senzație de pierdere a controlului, labilitate emoțională, modificarea somnului, tensiune internă, retragere din activități obișnuite, care o dată ii făceau plăcere.

Unele dintre aceste simptome pot apărea cu 4 ani înainte de tulburările menstruației, cu o vârstă medie de debut a perimenopauzei de 47 ani. În timpul tranziției menopauzei, nivelul estrogenilor scade și crește nivelul hormonului foliculo-stimulant (FSH) și al hormonului luteinizant (LH).

Până la 80 la sută dintre femei suferă de unul sau mai multe simptome fizice, psihice sau de comportament în faza luteală a ciclului menstrual, fără a experimenta perturbări substanțiale ale funcționării lor zilnice. Sindromul premenstrual, în care simptomele ușoare până la moderate afectează parțial viața femeilor, apare de la 20 până la 32 la sută dintre femeile aflate în premenopauză, simptomele severe afectând 3 până la 8 la sută dintre femei în aceeași perioadă.

Sindromul premenstrual este definit ca fiind un tablou simptomatologic psihic și fizic recurent moderat care apare în faza luteală a menstruațiilor și se rezolvă cu menstruația. Afectează 20 până la 32 la sută dintre femeile aflate în perioada premenopauză. Femeile cu tulburări disforice premenstruale prezintă simptome afective sau somatice care determină disfuncții severe în mediul social sau ocupațional. Etiologia sugerată include sensibilitatea crescută la modificările de estrogen și progesteron în perioada menstruală, creșterea activității aldosteronului și a reninei în plasmă sau anomalii ale neurotransmițătorilor, în special la serotonina. Diminuarea simptomelor este obiectivul principal în tratamentul sindromului premenstrual (PMS) și al tulburării disforice premenstruale (PMDD). Există dovezi în sprijinul utilizării suplimentelor de calciu, vitamina D și vitamina B6 și dovezi insuficiente pentru a sprijini terapia cognitiv-comportamentală, antidepresivele serotonergice fiind principala linie de terapie farmacologică.

Simptomele severe asociate tranziției la menopauză sunt:
– Depresia
Studiile privind starea de spirit din timpul menopauzei au evidențiat, în general, un risc crescut de depresie în timpul perimenopauzei, cu o scădere a riscului în anii postmenopauzei. Cel mai puternic predictor al apariției depresiei este prezența unui istoric de depresie.

– Problemele cu somnul
Insomnia apare la 40–50% dintre femei în timpul tranziției menopauzei, iar problemele cu somnul pot fi sau nu legate de tulburările de dispoziție. Anxietatea, stresul, tensiunea și simptomele depresive apar mult mai frecvent in contextul insomniei.
Tulburările de somn în timpul menopauzei au fost asociate cu deficiență de estrogen; S-a dovedit că estrogenul exogen îmbunătățește atât subiectiv cât și obiectiv somnul, precum scade și frecvența bufeurilor.

Incidența apneei de somn crește odată cu vârsta, de la 6,5% la femeile cu vârste cuprinse între 30 și 39 de ani, la 16% la femeile cu vârste cuprinse între 50 și 60 de ani. Fiziopatologia nu este cunoscută, dar teoriile includ o relație cu creșterea în greutate postmenopauză sau cu scăderea nivelului de progesteron. Pe lângă faptul că suferă modificări ale nivelului de estrogen și progesteron, femeile aflate în postmenopauză se confruntă cu scăderi ale nivelului de melatonină și hormonului de creștere, ambele având efecte asupra somnului.

– Tulburarea de panică
Tulburarea de panică cu debut nou poate apărea în timpul menopauzei sau tulburarea de panică preexistentă se poate agrava, fiind mai frecventă la femeile cu multiple simptome fizice ale menopauzei.

În timpul menopauzei, poate apărea o tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), o recidivă a TOC sau o modificare a simptomelor TOC. Fluctuațiile TOC au fost corelate cu ciclul menstrual și cu sarcina, ceea ce sugerează că nivelurile de hormoni pot contribui la tulburare.

– Tulburări delirante
În majoritatea cazurilor, schizofrenia se manifestă mai întâi la vârsta adultă, rata de cazuri noi fiind în scădere atât la bărbați, cât și la persoane de sex feminin după această perioadă. Un al doilea vârf al incidenței schizofreniei este remarcat în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 45 și 50 de ani, acesta fiind inexistent în rândul bărbaților, unii cercetători observând o agravare a cursului schizofreniei la femei în timpul tranziției menopauzei, sugerând că estrogenul poate juca un rol modulator în fiziopatologia schizofreniei.

La femeile cu tulburare bipolară preexistentă s-a observat exacerbarea simptomelor de dispoziție în timpul menopauzei. Cercetările au sugerat că femeile cu tulburare bipolară au rate mai mari de episoade depresive în timpul tranziției menopauzei. Frecvența episoadelor depresive la această populație pare a fi mai mare decât în ​​anii premenopauzei.

– Tratament
Deși unii medici recomandă creșterea exercițiilor fizice sau scăderea aportului de cafeină, sare și zahăr rafinat pentru ameliorarea simptomelor PMS, nicio dovadă actuală nu justifică aceste recomandări. O revizuire a literaturii a găsit doar un mic studiu randomizat care examinează efectul exercițiului fizic asupra simptomelor PMS publicat în ultimii 25 de ani, acestea trebuind fi recomandate pentru menținerea sănătății, dar nu ca tratament bazat pe dovezi pentru PMS sau PMDD.

Cu toate acestea, aportul dietetic de calciu și vitamina D poate juca un rol în simptomele PMS, femeile care au avut un aport dietetic ridicat de calciu având o probabilitate mai mică cu 30% să prezinte simptome de PMS în comparație cu celelalte femei. Femeile al căror aport de calciu a fost suplimentat cu doză mare de carbonat de calciu pe durata a trei cicluri menstruale, au avut scoruri semnificativ mai scăzute ale simptomelor pentru cel de-al doilea și al treilea ciclu de tratament. Suplimentarea sau aportul ridicat de calciu și vitamina D pot fi luate în considerare pentru ameliorarea simptomelor la femeile cu PMS sau PMDD.

Deoarece etiologia PMS și PMDD nu este clară, scopul principal este ameliorarea simptomelor. Strategia generală a tratamentului constă în adresarea simptomelor, cum ar fi ciclicitatea hormonală ovulatorie a menstruației sau neurotransmițătorii sistemului nervos central care afectează dispoziția, fiind astfel necesar consultul psihiatric și endocrinologic.

În cadrul Policlinicii RMN Diagnostica Sibiu pacienții pot beneficia de consultații de specialitate PSIHIATRIE, atât în contract CAS, cât și în sistem privat, realizate de domnul doctor Raul Talău, medic specialist psihiatrie, dar și de consultații de specialitate ENDOCRINOLOGIE, atât în contract CAS, cât și în sistem privat, realizate de doamna doctor Ioana Verde, medic specialist endocrinolog.

Pentru informații, tarife și programări:
Sibiu, Strada Someșului nr.19
Telefon: 0269243121
www.rmn-diagnostica.ro
contact@rmn-diagnostica.ro

Avem o singură viață. Să avem grijă de ea!