Depresia – o problemă în relația cu viața

Când trecem prin perioade depresive, pe lângă tristețea prelungită și lipsa plăcerii de a trăi, relațiile cu toți cei din jur sunt compromise. Ne vine să ne izolăm, să tragem draperiile și să stăm singuri pe întuneric, nu mai răspundem la telefoane, evităm ieșirile cu prietenii, îi neglijăm pe cei din casă (partener de viață, părinți, copii ș.a.). Am putea spune, privind la toate aceste retrageri din mijlocul oamenilor, că depresia „este” sau, cel puțin, „aduce” o înstrăinare a noastră de oameni. Așa am putea cădea în ispita de a vedea depresia ca o problemă de perturbare a relației cu ceilalți oameni și atât.

Apoi, observăm că lucrurile care ne plăceau odinioară nu ne mai bucură. Locurile în care ne simțeam bine cândva nu mai sunt popasuri aducătoare de liniște. Activitățile unde performam și care ne făceau să ne simțim utili le facem cu greutate.

Și, atunci, ne punem întrebarea firească: „-Ce este depresia?”. ”-Cu ce are ea de-a face?”. Fenomenologia, un instrument psihoterapic care doar observă lucrurile așa-cum-sunt, așa-cum-se-arată, fără a le interpreta, afirmă că „depresia este”, înainte de orice și deasupra tuturor, „o perturbare a relației cu viața”.

Viața nu mai este resimțită ca valoare în depresie. Viața este împovărătoare, grea, izvor de suferință și de amărăciune. Dacă viața este Soarele care luminează toate celelalte valori, fiind cea mai de preț, niciun alt lucru (sau om) din viața noastră nu mai este trăit ca valoros.

Viața pulsională a unei persoane depresive este, o dată cu depresia, perturbată. Când ne lipsește sentimentul valorii vieții, foamea, setea, somnul, sexualitatea, nevoia de mișcare sunt diminuate. Sunt persoane depresive care mor pentru că nu mai pot și nici nu mai doresc să se alimenteze. Sunt persoane depresive care nu se mai mișcă din pat, care nu mai vorbesc cu ceilalți, care întrerup orice contact cu dinamismul pe care viața îl presupune.

-Cum pot evita să ajung aici? Există ceva, ce stă în puterile mele, prin care pot preveni instalarea depresiei?

-Sigur. Sunt sugestii profilactice cu privire la „întărirea sentimentului valorii vieții”. Ele funcționează în multe cazuri, dar, să nu uităm, depresia are o geneză proprie, adesea chimică sau prin traume neprelucrate, care necesită intervenție psihiatrică și psihoterapeutică.

Iată, așadar, cum putem să ne dăm un impuls către viață, spre a preveni, pe cât se poate, tulburarea relației noastre cu ea:

1. Să ne fim prieteni! Trăim în corpul nostru, cu sufletul nostru. Oricât de imperfecți am fi, oricât de des am greși, tot cu noi mergem la culcare și tot cu noi ne trezim în fiecare dimineață. Pentru a ne fi prieteni, avem nevoie să ne placă felul în care arătăm. Să ne simțim corpul (sport, mișcare, sexualitate etc.). Apoi, spre a ne fi prieteni, e important să fim atenți la felul în care ne simțim: „-Sunt bine?”, „-Cum mă simt?”, „-Ce îmi lipsește?”, „-Ce trăire îmi provoacă situația mea existențială”, „-Am relații de calitate?”, „-Mă simt hrănit în prieteniile mele?”, „-Sunt într-un mediu toxic?” Pentru a ne fi prieteni este necesar să știm sigur ce dorim de la alții și să ne situăm la distanța potrivită de oameni. Indicatorul de bază al distanței pe care e sănătos să o iau față de un om este simțirea mea. Cum mă face să mă simt. Mă simt bine, în siguranță, liniștit, bucuros în prezența lui. E bine atunci. Mă duc mai aproape. E o relație potrivită. Mă simt tensionat, întristat sau înfuriat – stau mai departe, dacă țin la sănătatea mea psihică. Că bine spunea îndrăgitul scriitor romantic, Gabriel Garcia Marquez, „nu te iubesc pentru ceea ce ești, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine!”.
2. Să savurăm ceea ce ne place! Ne place o mâncare sănătoasă? Să ne luăm timp pentru o privi, a o mirosi, a o gusta. Bucată cu bucată. Ne place să citim? Bibliotecile lumii sunt pline. Ne place o anumită muzică? Ce ne împiedică să o ascultăm mai des, să o aprofundăm, să citim despre compozitorul ei, să participăm la concerte? Ne place sexul? Să îi acordăm mai mult timp și să ne îngrijim să nu devină doar o simplă descărcare fizică, ci un act spiritual, de conexiune emoțională și corporală maxime, totodată.
3. Să nu pregetăm a iubi și a ne îngriji de cei de lângă noi. Primim și dăm compasiune. Ne îngrijim de nevoile noastre și de ale celor iubiți de noi. Nu tuturor ne este accesibilă iubirea pentru o altă persoană! Dar ne putem iubi familia. Ne putem iubi prietenii. Ne putem iubi animalele de companie. Iubim ceva purtător de viață. Și asta ne face bine. Cum spunea Frankl, părintele logoterapiei, „iubirea este un da spus unui tu”. Iar „tu”-ul nu este absolut necesar să fie iubitul/iubita, deși tare frumos ar fi ca fiecare om care-și dorește să iubească pe altcineva să își poată găsi perechea potrivită!

Nădăjduiesc ca acest mic eseu despre depresie și viață să vă ajute să dați un imbold potrivit existenței dvs.! Iar dacă depresia dvs. vă face nefuncționali și nu găsiți calea depășirii sale, să nu uitați că relația terapeutică cu psihiatrul și cu psihoterapeutul dvs. este drumul spre lumină! Spre bucurie. Spre resimțirea vieții, din nou, ca valoare supremă.

În cadrul centrului RMN Diagnostica Sibiu, domnul doctor Andrei Pătrîncă, medic specialist psihiatru acordă consultații de specialitate, atât cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la medicul specialist, cât și în sistem privat și în baza asigurărilor de sănătate private.

 
Programări RMN Diagnostica Sibiu
Strada Someșului numărul 19
Telefon: 0269 243 121 // 0269 243 135
www.rmn-diagnostica.ro // contact@rmn-diagnostica.ro