Epuizarea profesională, în lumina analizei existențiale – Sindromul de „burn-out”

Te simți obosit peste măsură după munca depusă? Te simți lipsit de energie? Te neliniștește însăși ideea de a merge la lucru? Te cuprind încordarea, întristarea, furia, atunci când te gândești că vei merge la lucru sau, efectiv, în timpul serviciului? Nu mai ai randament la lucru? Nu îți mai poți îndeplini sarcinile, „target”-ul? Te simți copleșit de volumul de muncă? Te simți nesatisfăcut de rezultatele profesionale? Atunci s-ar putea să suferi de epuizare profesională. Sau, în termeni de specialitate, de „sindromul de burn-out profesional”.
Ce înseamnă epuizare profesională? Specialiștii în sănătate mentală care s-au aplecat asupra acestui subiect au spus că „burn-out”-ul profesional este o stare de oboseală cronică, de surmenaj, de „istovire” (Cary Chernis), de depersonalizare (rupere interioară, dezlipire a ta de propria persoană, scindare lăuntrică), de „manifestare extremă a stresului” (Mielu Zlate).

Când apare burn-out-ul profesional?

a. Persoanele predispuse să sufere de epuizare profesională sunt cele care lucrează cu alte persoane. Așa spuneau psihologii, încă din veacul trecut. Deci burn-out-ul apare în special în rândul oamenilor care lucrează cu alți oameni. Sunteți funcționar public? Polițist? Militar? Medic? Farmacist? Șef? Preot? Profesor? Actor? Ziarist? Agent comercial? Lucrați în departamentul „resurse umane” sau „relații clienți?”. Despre dvs. poate fi vorba…
b. Cerințele mari ale postului, „target”-uri peste „target”-uri, mai multe locuri de muncă, sarcini crescute față de putința dvs. reală constituie al doilea factor cauzal. Dacă aveți un loc de muncă unde salariul este direct proporțional cu numărul de ore lucrate sau cu numărul de clienți, dacă lucrați în mai multe părți, dacă cerințele angajatorului dvs. sunt mai mari decât cele prevăzute în contract sau dacă, pur și simplu, nu mai sunteți la fel de entuziast, de disponibil și de „în putere” ca în tinerețea dvs., burn-out-ul bate la ușă.
c. Neglijarea personală. Alcool? Tutun? Droguri? Cafea? Sedentarism? Lipsa relaxării, a plimbărilor, a sportului? Burn-out.
d. Conflictele la locul de muncă vă pot amenința sănătatea psihică. Dacă sunteți într-un mediu lipsit de respect între colegi, fără maniere, fără bun simț, unde angajații își vorbesc urât și își varsă pe dvs. amarul vieții intime nefericite și frustrate, sunteți în pericol de burn-out. Dacă șeful se poartă urât cu dvs., dacă mai aveți și un fel de a fi tăcut, introvertit și ușor de ofensat, cu atât mai mult. Sunteți o persoană fragilă într-un spațiu profesional toxic.

Care sunt simptomele epuizării profesionale? O sinteză simplă, realizată de un manual de diagnosticare european (ICD 10), vorbește despre trei simptome principale ale burn-out-ului profesional:
1. Senzația de epuizare. Trăirea de „prea mult”, „copleșitor de mult”. Impresia că „nu mai pot”. „Mi-a ajuns”. „-Mi-e greață”.
2. Emoții negative legate de muncă. „Mă încordez numai când mă gândesc că trebuie să merg la lucru”. „Mă cuprinde furia când mă gândesc la serviciu”.
3. Randament profesional redus. „Nu mai fac față la lucru”. „Este peste puterile mele”. „Nu mai sunt funcțional”.

Ce rol are felul meu de-a fi în apariția burn-out-ului? Citind despre burn-out, am dat peste o sintagmă despre care îmi vorbea o colegă psihoterapeut mai în vârstă: „personalitățile accentuate”. A fi o personalitate patologică este o etichetare de care mulți se feresc. „-Cum adică? Dorești să spun că eu sunt psihopat?” Dar a le spune oamenilor, inclusiv mie și dvs., cei care citiți aceste rânduri, că fiecare dintre noi are (avem) o personalitate accentuată (înclinată spre o anumită suferință psihică) este ceva eliberator și ușor de acceptat. „-Da. Recunosc că sunt puțin evitant. Îmi sunt dragi oamenii, dar mi-este teamă să fiu aproape de ei”. „-Uite, eu sunt înclinat spre a fi romantic, trist și boem: îmi plac noaptea, luna, stelele, asfințiturile și muzica sobră. Sunt ușor depresiv”. „-Oh, da, eu sunt sufletul petrecerilor. Îmi place să ies în evidență. Mai bârfesc câteodată și mă victimizez des. Îmi place să mă cert și să mă plâng. Cred că am o nevoie de a fi văzut nespus de mare. Probabil sunt puțin isteric”. ”Hmm. Eu iubesc să fiu admirat. Îmi place să îmi iau haine noi. Să arunc cu banii. Am facebook, instagram, snapchat, twitter, tic-toc și altele care nu se pot spune (păcat că sunt atât de puține rețele de socializare!). Nu prea îmi pasă de alții. Îi cam folosesc în interesul meu. Cred că sunt puțin narcisic.” Suntem și noi personalități cu tente spre o anumită patologie, „psihopați” în miniatură, fără a cădea însă (sper) în psihopatologia „verra”.
Care sunt factorii interiori mie care pot conduce la burn-out profesional? În lumina analizei existențiale, o formare în psihoterapie profundă, serioasă și cuprinzătoare, omul este mânat în viață de patru mari motivații („voințe”): MF 1: voința de putere (Adler), MF 2: voința de plăcere (Freud), MF 3: voința de maturizare, actualizare de sine, creștere (Jung), MF 4: voința de sens (Frankl).

Aplicând aceste patru motivații subiectului nostru, burn-out-ul profesional, reiese o astfel de hartă a predispozițiilor interioare spre epuizare profesională: cei care se forțează lucrând peste puterile lor, o fac din cel puțin patru motive:

1. Nevoia de putere. Oamenii cred că, lucrând mai mult, obțin mai mult control, mai mulți bani (și tot cortegiul de aparente beneficii ce țin de motivația fundamentală 1: ‘a putea fi’).
2. Nevoia de plăcere. Găsesc in muncă locul în care se pot ascunde de nefericirea din viața personală. Găsesc în serviciu „remediul” pentru viața lor lipsită de plăcere, de bucurie. Curând, munca devine o dependență, printre celelalte ce vizează MF2: ‘a plăcea’ – ‘îmi place să fiu’/în antiteză cu ‘nu mă bucură viața’.
3. Nevoia de validare. O imagine de sine slabă caută cu lăcomie aprecierea celorlalți, deși, o dată primită, nu se simte împlinită. Foamea după atenție corespunde celei de-a treia motivații: ‘a avea voie să fiu așa cum sunt’. ‘Sunt așa și îmi place să fiu așa’. În opoziție, ‘nu mă pot accepta așa cum sunt, pentru că nu am fost văzut și acceptat în copilărie’.
4. Nevoia de sens. Ne simțim împliniți lucrând, ajutând. Ține de motivația a 4-a: ‘are sens să fiu’.

Mânați de aceste nevoi, uneori ne aruncăm în muncă nespus de mult. Și, o dată intrați ‘în horă’, ieșim cu greu. Nu de puține ori, cu ajutor psihiatric sau psihoterapic.

Burn-out-ul profesional este o entitate psihiatrică disputată și controversată. Există epuizare profesională sau este doar depresie? Cât este nepotrivire cu locul de muncă și cât este tulburare de personalitate? Unde este linia de demarcație între burn-out profesional și alte tulburări ale minții? Dacă burn-out-ul este doar un moft al pacienților care doresc să scape de muncă, să obțină o pensionare rapidă sau numeroase concedii ce păgubesc patronii și statul? Este burn-out sau este doar boala unei generații hedoniste, căreia nu îi mai place munca?

Prea complicat subiectul pentru a avea un singur răspuns. Și, totuși, mulți dintre noi se vindecă de epuizare, furie și funcționalitate profesională scăzută schimbându-și serviciul, micșorându-și numărul de ore lucrate și fiind atenți la igiena vieții lăuntrice: un stil de viață sănătos, un psihoterapeut și un psihiatru atenți în călăuzirea interioară.

În cadrul centrului RMN Diagnostica Sibiu, domnul doctor Andrei Pătrîncă, medic specialist psihiatru acordă consultații de specialitate, atât cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la medicul specialist, cât și în sistem privat și în baza asigurărilor de sănătate private.

Programări RMN Diagnostica Sibiu
Strada Someșului numărul 19
Telefon: 0269 243 121 // 0269 243 135
www.rmn-diagnostica.ro // contact@rmn-diagnostica.ro