
Latura paranoidă a poporului român și pandemia
Nu știu cu exactitate de unde vine suspiciunea aceasta, nerealistă, exagerată, de cote delirante, în poporul nostru. De unde provine preferința de a alege remedii neștiințifice, fie ele naturiste (ierburi „magice”, bune la toate), fie vraci sau vindecători oculți în sutană, „deschizând cărți”, „rupând blesteme”, „desfăcând cununii”, „vindecându-ne de Covid sau de cancer” și golindu-ne, până la urmă, iluzoriu, conturile? De ce să nu apelăm la medicii români, văzuți ca printre cei mai buni profesioniști în lumea întreagă, formați la școli serioase de medicină, având în spate mii de ore de pregătire teoretică și cel puțin un deceniu de practică medicală, până la a li se da dreptul de a avea parafă și, implicit, avizul Colegiului Medicilor de a ne trata corect? De ce trăim o astfel de criză de a ne încrede în sfaturile medicilor români, tocmai acum, când vremurile o impun și când în joc stau viețile noastre și ale celor iubiți de noi?
Încerc să găsesc câteva răspunsuri, din perspectiva psihiatrului, fără a avea pretenția că evaluarea mea este exhaustivă.
- Este ceva în codul genetic al neamului ăstuia de este așa de încrâncenat în a se opune firescului, realității. Este ceva în codul nostru genetic care ne împiedică să avem încredere în ceilalți. Ne naștem cu o tentă spre îndoială, frică, anxietate.
- Copilăria noastră sufocată de părinți hiperprotectivi și invazivi. Părinții își continuă visurile nerealizate în copiii lor. Părinții își transmit fricile neconfruntate, neprelucrate, nevindecate psihoterapic, poate chiar neconștientizate, copiilor. Suntem atât de protejați de „răul” care poate să vină din orice parte, încât nu știm să deosebim pericolul real de cel „imaginar” și nu știm să ne confruntăm cu situații de viață care impun curaj și bărbăție. Pentru că nu am avut dreptul să fim noi, ca indivizi autonomi, ci am fost născuți și crescuți „pentru a nu le face rușine părinților” și pentru a da un scop vieților celor care ne-au adus pe lume, nu ne-am maturizat, nu ne-am dezlegat din dependențele de părinți, nu suntem maturi emoțional.
- Înclinația spre superstiție și magie. Românul este speriat de pisici negre care trec strada; nu deschide geamul pentru că-l „trage curentul”; nu divorțează, în ciuda nefericirii în cuplu, pentru că, „dacă nu te bate și aduce bani în casă”, soțul este partener unic pe viață; mai degrabă ar câștiga la loto decât să-și ia ore suplimentare ș.a.
- Ocupația străină. Românii nu au avut timp să își clădească o identitate națională, fiind slugile marilor puteri mai mereu. Într-un sistem organizat, cum este statul nordic european de exemplu, indivizii se pot organiza și ei mai ușor. Când lucrurile sunt clare social, când dreptatea e dreptate și nedreptatea este nedreptate, conștiința lăuntrică are reperele potrivite spre a se naște și a crește sănătos.
- Traseismul politic. Nu găsești astăzi un parlamentar care să fie model de cultură. Nu văd niciun politician care să rămână fidel crezului partidului său, ci doar niște actori care își schimbă rolul în piesa jucată de îndată ce obțin mai multe venituri sau o mai mare notorietate în altă sectă politică. Nestatornicia lor naște confuzie și neîncredere în inimile alegătorilor. „Dacă ne mint toată ziua la televizor, de ce să-i credem acum, când ne vorbesc despre pandemie ca despre o amenințare reală?”, zice românul.
- Religiozitatea retrogradă. Românii nu au cunoscut, din păcate, așa cum au făcut-o frații lor creștini catolici, „aggiornamento”, iar frații lor creștini protestanți „Reforma”, adică nu și-au actualizat mesajul social (nu mă refer la cel teologic, nu este de interes aici), nu au intrat într-un dialog revelator cu știința sau cu nevoile obișnuite ale omului contemporan. Mai degrabă, ce vedem predominând în spațiul eclezial românesc, inundat fie de curente fundamentalist-monastice, fie de culte de sorginte anglo-americană, manipulatoare și uniformizante de gândire, este o atitudine defensivă, de apărare. Găsim o „credință” care fie se ascunde între ziduri, fie „spurcă” cu blesteme orice om care este în acord interior, dar în dezacord cu spiritul de turmă (vezi atitudinea față de tinerii morți la „Colectiv”, față de persoanele de orientare „gay” etc.). În plus, această rigoare înalt moralistă a religiozității românești, propuse ca model, ascunde, bineînțeles, ipocrizia, fariseismul, pentru că niciun om normal la cap nu poate trăi după toate canoanele și standardele bisericești decât dacă se disociază (se rupe de el însuși). De aceea, spre enoriași este predicat un mesaj aspru, dur, apocaliptic, în vreme ce liderii religioși (preoți, pastori, presbiteri ș.a.) trăiesc în desfătări și în perversiuni de nedescris. Am insistat asupra acestui aspect, întrucât eu îl consider responsabil în mai mare măsură de paranoia poporului nostru, popor mai religios decât altele.
Îmi exprim totuși optimismul că ne vom recâștiga încrederea în noi, ca popor, și în medicii dedicați pe care suntem atât de norocoși să îi avem. Sper să nu fim atunci pe un pat de spital, la ATI, zbătându-ne între viață și moarte. Sper să nu fie însă prea târziu. S-a murit deja prea mult… din cauza paranoiei.
În cadrul centrului RMN Diagnostica Sibiu, domnul doctor Andrei Pătrîncă, medic specialist psihiatru acordă consultații de specialitate, atât cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la medicul specialist, cât și în sistem privat și în baza asigurărilor de sănătate private.
Programări RMN Diagnostica Sibiu
Strada Someșului numărul 19
Telefon: 0269 243 121 // 0269 243 135
www.rmn-diagnostica.ro // contact@rmn-diagnostica.ro