Infecția HIV – prevenție și abordare psihoterapică

De două decenii, ziua de 1 decembrie este declarată „Ziua mondială de luptă împotriva infecției HIV”. O zi pusă deoparte pentru a ne aminti, pe de o parte, faptul că virusul HIV există, este contagios și afectează tot mai multe persoane sexual active și, pe de cealaltă parte, că purtătorii acestui virus își păstrează demnitatea și necesită același respect ca orice altă ființă din lume.

Ce este virusul HIV?  Virusul HIV este unul care, o dată pătruns în organism, atacă sistemul imunitar, făcându-l incapabil să protejeze corpul de orice boală se dezvoltă în interiorul său. În lipsa unui tratament corespunzător, HIV conduce la SIDA (sindromul de imuno-deficiență dobândită), atunci și numai atunci. Urmând un tratament antiretroviral, recomandat de medicul infecționist, speranța de viață, sănătoasă și calitativă, este similară oricărui alt om, neinfectat, iar stadiul de SIDA nu este atins.

Cum se poate transmite virusul HIV?  Trei sunt modalitățile de transmitere a lui: prin sânge sau produse contaminate de sânge (seringi folosite de persoane infectate, de ex.), prin raporturi sexuale neprotejate și de la mamă la copil (în timpul sarcinii, în timpul nașterii sau al alăptării).

În acest articol voi pune accentul pe transmiterea HIV prin raporturi sexuale neprotejate, acesta fiind modul principal de contaminare pe care l-am întâlnit la pacienți, în practica mea medicală.

Mituri și prejudecăți cu privire la infectarea HIV pe cale sexuală. Deși trăim într-o societate modernă, cu acces nelimitat la informație, moștenirea comunistă, imaginația și înclinația poporului nostru spre superstiții și zvonistică de orice fel, își fac simțită prezența și aici, modificând periculos percepția corectă despre transmiterea virusului HIV. Iată câteva dintre miturile care au condus, din păcate, la infectarea multor semeni de-ai noștri:

„Mie nu mi se poate întâmpla!” Nici nu știu cum să cataloghez această afirmație. Negare? Minimalism? Ezoterism? Falsă credință? Narcisism? Pentru nicio tragedie a vieții, afirmația aceasta nu este valabilă, inclusiv pentru infecția cu virus HIV! Ni se poate întâmpla orice oricăruia dintre noi, în orice moment al vieții. Viața este vulnerabilă, fragilă, de aceea se cere a fi protejată.

„Virusul HIV apare doar la persoanele gay!” Aici cădem în capcana de a face o confuzie gravă între identificarea unui virus și contagiunea lui reală. La fel ca în cazul virusului SARS COV 2, identificat inițial într-o comunitate chinezească, virusul HIV a fost descoperit la persoane de orientare gay. Sursa, proveniența virală, în ambele cazuri, sunt ipotetice. Nu chinezii au inventat virusul pandemiei mondiale actuale și nu persoanele gay au produs virusul HIV. Și chiar dacă ultima afirmație ar fi, prin absurd, adevărată, astăzi, majoritatea purtătorilor HIV sunt bărbați heterosexuali. Iar infectat cu virusul HIV poate fi oricine, indiferent de orientarea sexuală, etnie, culoarea pielii, vârstă sau gen.

„HIV se ia foarte greu! Cei mai mulți infectați sunt din perioada comunistă, atunci când nu se sterilizau seringile și acestea erau folosite la mai mulți pacienți!”. Posibil ca această afirmație să fi fost valabilă în perioada post-decembristă pentru persoanele care sunt astăzi trecute de patruzeci de ani. Din informațiile medicale actuale, în România, cei mai mulți se infectează prin contacte sexuale neprotejate de prezervativ, fie vaginale, fie anale. Și ați fi uimiți în ce proporție HIV pozitiv sunt tineri de 19-20 de ani!

„Dacă nu se ajunge la ejaculare și bărbatul se retrage la timp, nu se poate lua HIV!” Fals. Bărbatul și femeia infectate pot transmite virusul din prima până în ultima clipă a penetrării. Asta pentru că atât femeia, cât și bărbatul secretă lichide infectate care intră în contact înainte de a se ajunge la ejaculare/orgasm.

„Persoanele care au un rol sexual activ nu pot lua HIV!” Deși s-a demonstrat statistic faptul că infecția HIV se transmite mai ușor de la activ la pasiv (indiferent de orientarea sexuală), asta nu înseamnă că persoanele cu rol sexual activ nu se pot contamina! Altfel nu am explica de ce majoritatea celor infectați sunt bărbați, nu femei.

„HIV se ia doar prin contact sexual dur!” „Hard-sex”-ul, adică o partidă de sex sălbatică, dură, preferată de persoanele cu o ușoară înclinație sado-masochistă, are „potențialul” de a produce mai multe leziuni vaginale și anale decât sexul „soft”, „romantic”. Dar nimeni nu poate evalua precis care este granița între „soft” și „hard”. Virusul HIV nu se supune regulilor și delimitărilor noastre! Orice penetrare fără prezervativ poate conduce la infectare, dacă unul dintre partenerii sexuali este contaminat.

„Pot lua HIV doar dacă penisul partenerului este de dimensiuni mari!” Este o situație similară celei mai sus citate. Penisul de mari dimensiuni, penisul curbat, mai cu seamă în contextul „rough-sex”-ului, pot deschide lesne căile transmiterii virusului HIV, prin rănile produse de frecare. La fel se poate întâmpla și în cazul unui vagin strâmt, nelubrifiat sau al variantelor anatomice ale acestuia. Dar organe sexuale perfect compatibile cu ale tale și fără risc de a contamina sexual HIV sunt doar fantezii copilărești, prostești și utopice. În realitate, orice organ sexual infectat, indiferent de mărime sau de formă, te poate face să te alegi cu o infecție HIV, dacă nu folosești prezervativul.

„Dacă partenerul meu sexual insistă să facem sex fără prezervativ și mi-a arătat analizele la zi, înseamnă că pot avea încredere în el!” Poate sunt puțin paranoic, dar sunt sceptic la spusele oricărei persoane, apărute intempestiv, care insistă să facă sex fără prezervativ, deși nu este într-o relație monogamă și stabilă cu tine! Chiar dacă intențiile celuilalt/celeilalte sunt strict dictate de fantezie și de plăcere, chiar dacă analizele îi sunt la zi și sunt negative HIV, prezența virusului HIV în organism este detectată cu certitudine, prin testele screening, doar la șase luni de la infectare. Cu alte cuvinte, dacă el/ea îți arată un test screening HIV făcut chiar în ziua în care și-a propus să facă sex cu tine, nici atunci nu poți fi sigur/ă că nu este infectat și se află într-o perioadă în care organismul nu îl detectează („fereastra imunologică”). Deci este neapărat necesar, dacă ții la sănătatea ta, să folosești prezervativul la orice contact sexual genital sau anal!

„Mi-a spus că este pe PrEP, deci este sigur să fac sex neprotejat cu el/ea!” Și așa s-au infectat mulți, crezând spusele mincinoase ale cuiva care pretinde că folosește niște medicamente care previn contaminarea HIV! În România, un astfel de tratament este inaccesibil legal. În România, dacă dorești să îți procuri PrEP, pe internet sau prin cunoștințe care stau în afară, nu ești sigur că dai peste impostori care îți furnizează altceva decât PrEP. În plus, și de ți-ar propune să faci sex neprotejat cineva din afară care susține că este pe PrEP, nu ai garanția că este HIV negativă sau că își ia medicamentele PrEP la zi.

„Partenerul meu este HIV pozitiv, dar își ia tratamentul și este HIV nedetectabil!” Dacă este așa, bravo lui! Statusul nedetectabil este un obiectiv terapeutic fantastic pentru persoana care este purtătoare a virusului HIV. Înseamnă că, pentru ea, tratamentul funcționează și ea este serioasă în urmarea lui. Dar „nedectabil” este un statut fluid. Oricând se poate schimba în „detectabil”. Oricând se poate schimba în posibil contagios. Cu o persoană infectată HIV, singurul contact sigur pentru tine, în proporție de peste 90%, este utilizarea prezervativului.

Atunci cum mă pot proteja de o infecție HIV?

Iată câteva sugestii terapeutice:

-folosiți întotdeauna prezervativul dacă faceți sex vaginal sau anal cu o persoană necunoscută!

-nu vă încredeți în cei care spun că „au ei grijă!” să nu aibă HIV sau că sunt pe PrEP, insistând să faceți sex neprotejat!

-evitați contactele sexuale atunci când sunteți sub influența alcoolului, a drogurilor sau a medicamentelor din sfera psihiatrică! Evitați să mergeți acasă cu intenții sexuale după party-uri sau after-party-uri! Multe persoane pe care eu le consiliez psihoterapic s-au infectat în astfel de circumstanțe și nu își mai amintesc „cum” și nici „cu cine” au făcut sex.

-dacă ați făcut sex neprotejat de prezervativ, cereți medicului infecționist să vă administreze tratamentulul postexpunere HIV (de preferat, în primele 24 de ore de la contactul sexual suspect, maximum la 72 de ore)! Acest tratament, urmat atent, zilnic, timp de o lună, sub atenta supraveghere a medicului, are o eficacitate de peste 90%.

Sunt infectat HIV. Ce se va întâmpla cu mine?

Dacă tocmai am aflat că sunt purtător al virusului HIV, voi trece printr-un proces de „pierdere”, pe care psihologii o numesc „doliu”, întrucât se aseamănă trăirilor pe care le am atunci când îmi moare o persoană dragă.

-Etape premergătoare: în primă fază, după ce aflu vestea că sunt infectat HIV, mă zbat, lupt, nu accept, neg, mă cert cu Dumnezeu sau negociez cu el: „-uite, dacă totuși e o eroare, voi fi cel mai bun și cuminte creștin din câți există!”

-Etapa liniștii interioare. Acum, după ce mă lupt, mă desprind ușor de acest război. Mă rup de reprezentări, de frici, de așteptări. Dintr-o dată, faptul că am HIV nu mai este amenințător. Nu fac nimic, rămân pasiv în fața acestei realități: „am HIV”.  Las lucrurile să fie. Să decurgă de la sine. Accept.

-Etapa lacrimilor. Mă las atins de ceea ce mi s-a întâmplat. Încep să plâng. Este sănătos să plâng. Este semn că sunt viu. Că viața izvorăște prin mine. Că viața plânge prin mine. Și își cere drepturile de a se derula (și de aici încolo).

-Etapa autocompătimirii: îmi plâng de milă. Mă lamentez. „-Vai, ce am pățit! Ce mi s-a întâmplat?!”

-Etapa consolării. Îmi spun: „- acum trebuie să doară, dar îmi va trece! Am trecut prin altele mai grele! Voi merge mai departe! Aleg să mă ridic! Aleg să trăiesc, chiar și având HIV!”

-Etapa purtării de grijă: caut liniștea. Ies cu prietenii. Merg la teatru, la film, la filarmonică. Reiau activitățile care mă hrăneau sufletește până atunci.

-Etapa reorientării spre viitor. În această ultimă etapă, mă ancorez în viitor. Mă întreb: „-Ce voi face de aici înainte?”. „-Ce voi schimba la mine?”. „-Ce bun poate ieși din răul care mi s-a întâmplat?” Poate, în acest moment, realizez că e nevoie să devin mai modest, mai cumpătat, mai înțelegător față de condiția umană, mai implicat în într-ajutorarea semenilor. Poate mă implic într-o activitate de prevenție HIV. Sau de consiliere a persoanelor infectate HIV. Poate fac voluntariat într-un alt domeniu… Sunt atâtea și atâtea lucruri pe care le mai pot face încă…

 Suntem profesioniști în sănătate. Sau suntem prieteni ai celor care s-au infectat HIV. Cum îi însoțim adecvat? Cum le suntem suport? Cum le transmitem mesajul că le suntem alături?

Sunt și aici câteva etape terapeutice, stadii care se suprapun procesului lor lăuntric de prelucrare a traumei aflării că au HIV, din paragrafele de mai sus. Iată-le punctual:

–Suntem prezenți în tăcere. Suntem lângă ei, dar nu vorbim prea mult. Și mai ales nu dăm sfaturi. Nu facem noi pe înțelepții! Le permitem liniștea necesară vindecării rănii în tăcere.

–Îi despovărăm de grijile cotidiene. Poate au nevoie de cineva cu care să meargă la repetarea sau la finalizarea analizelor. Poate au nevoie de cineva care să fie lângă ei atunci când încep tratamentul. Poate au nevoie de cineva care să le facă cumpărăturile. Suntem acolo pentru ei!

–Le acordăm consolare/încurajare. La timpul potrivit, le confirmăm faptul că viața continuă, că le va fi greu, dar că vor găsi o cale de a merge înainte.

–Îi ajutăm să își facă planuri. „-Ce ai de făcut de aici înainte?”. „-Ce ar fi necesar să faci?”. „-Simți că ai nevoie de un terapeut? De un psihiatru care să fie sensibil și atent cu persoanele HIV pozitive?”. „-Uite, cunosc eu un psihiatru bun care te-ar putea ajuta!”. „-Care este următoarea chestie pe care dorești să o facem împreună? O croazieră? O vizită la Sibiu, un oraș de poveste?”

În rest, vă doresc tuturor, indiferent de statusul dvs. viral, „sănătate”! Prudență! Responsabilitate! Și vă asigur de faptul că, atât cât voi putea, vă voi însoți pe drumul anevoios al existenței dvs., cât de profesionist și de uman voi fi eu în stare a fi!

În cadrul centrului RMN Diagnostica Sibiu, domnul doctor Andrei Pătrîncă, medic specialist psihiatru acordă consultații de specialitate, atât cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la medicul specialist, cât și în sistem privat și în baza asigurărilor de sănătate private.

Programări RMN Diagnostica Sibiu
Strada Someșului numărul 19
Telefon: 0269 243 121 // 0269 243 135
www.rmn-diagnostica.ro // contact@rmn-diagnostica.ro