dr radu talau - medic psihiatru rmn diagnostica sibiu

Ce este insomnia?

Insomnia este imposibilitatea de a reuşi să adormi intr-un timp de aproximativ 30 minute din momentul în care te aşezi în pat şi de a menţine o cantitate şi calitate a somnului necesare astfel încât sa te simţi odihnit a doua zi. Necesarul de somn variază în funcţie de vârstă, pornind de la 12-15 ore de somn necesare copilului de sub 1 an, ajungând la adult la 7-9 ore şi la vârstnic la 7-8 ore pe noapte. Orice privare de somn are ca potenţiale consecinţe fatigabilitatea prematură, iritabilitatea, problemele de concentrare, dificultăţi în luarea deciziilor, afectarea dispoziţiei, accentuarea simptomatologiei unei boli preexistente, de asemenea putând induce probleme de sănătate cronice precum bolile psihiatrice, cardio-vasculare, metabolice (ex: diabetul) sau tulburări endocrine.

La nivel global între 48-70% suferă de cel puţin un episod acut de insomnie de scurtă durată şi aproximativ 30% din populaţie suferă de forma cronică, adică unul din trei oameni nu au un somn odihnitor pentru o perioadă de 1 lună. Dintre aceştia, în jur de 10% suferă de forme severe de insomnie caracterizate de absenteism, accidente frecvente, tulburări de memorie, utilizare sporită a sistemului sanitar, dar şi risc crescut de a dezvolta depresie majoră.

Cei afectaţi de insomnie pot experimenta una sau mai multe simptome precum dificultăţi în adormire, dificultăţi în a menţine somnul (treziri repetate în decursul nopţii cu dificultăţi în readormire), trezire prea matinală, somn neodihnitor, fatigabilitate sau energie redusă, tulburări cognitive – tulburări de memorie sau dificultăţi de concentrare, tulburări de comportament – impulsivitate sau agresivitate, tulburări afective, dificultăţi la locul de muncă, precum şi în societate (afectarea relaţiilor familiale, prieteni, personal de ingrijire).

Insomnia se împarte în 2 mari subtipuri: Insomnia primară – afectăre cantitativă sau calitativă a somnului fără ca acestea să fie asociate sau induse de alte probleme de sănătate şi Insomnia secundară – afectarea cantitativă sau calitativă a somnului este datorată unei alte probleme psihice sau somatice preexistente, mult mai frecventa decât cea primară. În funcţie de perioada de somn afectată, poate fi de adormire, de menţinere a somnului sau de trezire. Pacienţii afectaţi de oricare dintre aceste tipuri pot vira în decursul timpului.

Factori favorizanţi ai insomniei sunt privarea de somn, ritmul circadian – afectarea acestuia prin rotaţia schimburilor la serviciu, factori de mediu – zgomot puternic, temperatură şi lumină ambientală, psihici – stres, anxietate, depresie, alimente/medicaţie – cafeină, alcool, betablocante, unele siropuri de tuse, şamd, majoritatea substanţelor ilegale, patologici – respiratori, cardio-vasculari, durerea, dar şi vârsta – insomnia la vârstnici poate fi semn precoce al aterosclerozei.

Cauze frecvente ale insomniei de scurtă durată sunt: stresul, boala sau durerea, tratament medicamentos, schimbarea locaţiei sau a fusului orar, iar ale insomniei cronice: afecţiunea psihică, alte tuburări de somn (apnee de somn, Sindromul picioarelor neliniştite, tulburări de ritm circadian, sindromul mişcărilor periodice ale membrelor în somn), boala cronică controlată deficitar, hormoni – tiroidieni, asociaţi menstruaţiei sau menopauzei, efecte adverse ale medicaţiei cronice, stresul cronic şi insomnia primară.

În populaţia generală există determinare genetică a predispoziţiei la insomnie, evidenţiată în diferite studii pe gemeni, un procent dintre cei care suferă în urma unui eveniment stresant nefiind capabili să revină la un somn odihnitor fără intervenţie terapeutică de specialitate. Profilul pacientului suferind de insomnie are cel mai frecvent istoric de “somn superficial” şi este caracterizat de faptul că nu se poate relaxa când se aşează în pat, doarme adeseori mai bine când nu este acasă, resimte tensiune în corp sau anxietate, are ritm metabilc accelerat, este mai puţin somnoros în decursul zilei decât cei care au somn normal, are hiperexcitabilitate datorită activării Sistemului Nervos Autonom şi al axei HPA – nivel crescut de cortizol.

Tratamentul constă în corectarea obiceiurilor care induc insomnie, cum ar fi standardizarea orei de trezire, limitarea timpului petrecut in pat fără a dormi, limitarea somnului în timpul zilei, evitarea urmăririi ceasului, a cofeinei dupa ora 14:00 si a alcoolului dupa ora 18:00, precum şi a activităţilor stresante în timpul serii. În cazul bolilor somatice, tratamentul insomniei constă în tratamentul afecţiunii fizice care determină insomnia. În orice alt caz, tratamentul este psihiatric sau în urma evaluarii psihiatrului şi a diagnosticului diferenţial, psihiatric şi psihologic, medicamentos şi/sau psihoterapic.

De reţinut ar fi faptul că insomnia are prevalenţă mare în populaţie, are consecinţe importante socioeconomice, poate avea importante consecinţe psihiatrice, endocrine şi metabolice, insomnia este atât un simptom cât şi o boală, are frecventă determinare multifactorială, pacienţii deseori recurg la tratamente greşite determinând accentuarea insomniei sau nu primesc tratament de loc, în vederea stabilirii impactului, cauzelor precum şi conduitei terapeutice este necesară evaluarea comprehensivă, pacienţii care nu au răspuns satisfăcător la tehnicile nonfarmacologice necesitând obligatoriu tratament medicamentos.