Credem că fiecare interacțiune cu pacienții noștri este o oportunitate!

Servicii

Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

UTILIZAREA TEHNICII RMN

Tomografia cu rezonanță magnetică nucleară (RMN), reprezintă o tehnică de diagnosticare pentru reprezentarea organelor și țesuturilor interne cu ajutorul câmpurilor magnetice și a undelor radio. Argumentul principal pentru utilizarea acesteia este faptul că furnizează reprezentări foarte exacte și diferențiate ale tuturor țesuturilor organismului, în special a structurilor neosoase, de exemplu părțile moi ale capului, organele și creierul.

MRT

Reprezentarea anatomică a organelor și țesuturilor moi ale întregului corp și a oaselor, cât și a modificărilor patologice ale acestora.

RMN – funcțional: investigații de perfuzie și difuziune la tulburări ale vascularizației și apoplexie (volumul sângelui, capacitatea de rezervă).

Reprezentarea ariilor funcționale: centrul vorbirii, căile nervoase senzitive și motorii, calea optică (de exemplu, în cazul tulburărilor de vedere/anopsiei).

MRA (Angiografia RMN)

Afecțiuni ale vaselor sanguine și intracraniene, ale vaselor abdominale (aorta, vaselor sanguine renale), arterelor brațelor, bazinului și membrelor inferioare (inclusiv arterele gambelor).
În multe astfel de cazuri este dată o alternativă la angiorgafia digitală cu substracție i.a.
Când se administrează substanța de contrast la RMN?

Nu este tot timpul necesară, există alte indicații decât în cazul CT. Nu există reacții adverse în cazul hipertiroidei, alergiile fiind foarte rare.
În cazul inflamațiilor și tumorilor este de obicei necesară, de asemenea, la unele forme de angiografie RM (carja aortică, angiografie a membrelor inferioare și al bazinului).

SERVICII RMN DIAGNOSTICA

INVESTIGAȚII ECOGRAFIE SPECIALĂ

  • Tiroidă (paratiroide)
  • Sân + Axilă
  • Ecopărți moi (toate regiunile)
  • Articulații (umăr, genunchi, gleznă, cot)
  • Tendoane + mușchi
  • Testicule

LISTĂ PREȚURI ECOGRAFIE VASCULARĂ

  • ECO DOPPLER Vascular periferic – arterial
  • ECO DOPPLER Vascular periferic – venos
  • ECO DOPPLER Vascular periferic – arterial+venos
  • ECO DOPPLER Vascular carotidian

Afecțiuni în sfera neurologie, neurochirurgie, ORL, oftalmologie, psihiatrie – inclusiv la pacienți de vârstă pediatrică.

Exemple:

  • disfuncții în dezvoltarea și performanțele copiilor (dezvoltarea creierului, maturizarea măduvei, leucoencefalopatii);
  • afecțiuni ale vascularizației, demență vasculară, Alzheimer;
    afecțiuni neurologice, (neurofibromatoze, coree, scleroză tuberoasă, Sturge-Weber etc.), afecțiuni neuro-degenerative;
  • Boala Parkinson, scleroza multiplă;
    afecțiuni inflamatorii (chiar și colagenoze etc: sarcoidoza, lupus eritematoid sistemic);
  • malformații vasculare, anevrisme;
  • tumori intra și extranevraxiale (benigne – neurinom al nervului auditiv, adenom de hipofiză, meningiom etc și maligne – primare și secundare(metastaze), suspiciune de tumoare, tumori cerebrale primare, metastaze;
  • patologie inflamatorie și tumorală a viscerocraniului(orbita, sinusurile paranazale, modificări ale nervului optic, procese ale căii optice, mușchilor oculari, orbitopatie pe fond endocrin, sinuzite, tumori sinusale) și a părților moi de gât;
  • neurinom al nervului auditiv, adenom de hipofiză, meningiom etc.

Patologie a coloanei vertebrale : procese înlocuitoare de spațiu în canalul spinal, infecții la nivelul canalului spinal, metastaze la nivelul coloanei vertebrale, alte afecțiuni ale coloanei vertebrale.

ORL si oftalmologie

Toate procesele de la baza craniului, orbitei și gâtului, parțial: afecțiuni ale retinei (tumori, sângerări), modificări ale nervului optic, procese ale căii optice, mușchilor oculari, orbitopatie pe fond endocrin.
Afecțiuni ale aparatului locomotor (ortopedie, chirurgie, neurochirurgie).

  • Exemple:
  • toate afecțiunile scheletului și mușchilor (coloana vertebrală și extremități) în special afecțiuni inflamatorii;
  • afecțiuni ale articulațiilor, discurilor, cartilagiilor și mușchilor, tumori osoase;
  • osteonecroze, traumatologie;
  • osteomielita, spondilodiscita, abcese osoase și spinale;

Medicină internă, oncologie, ginecologie, urologie
Metoda RMN este adecvată în mod special în cazul afecțiunilor hepatice, afecțiunilor la nivelul pelvisului și pieptului.
MRCP – colagiopancreatografie prin rezonanță magnetică: metoda neinvazivă de reprezentare a ducturilor biliare și pancreatice (fără substanță de contrast).
O indicație va exista în viitor pentru investigarea inimii (vaselor coronariene). Reprezentarea anatomico-morfologică este deja posibilă.

Cea mai modernă tehnică
Tomografia cu rezonanță magnetică nucleară este o procedură care în comparație cu investigația radiologică nu utilizează radiația Rontgen, ci câmpuri magnetice și unde radio.
În tomografele cu spin nuclear există un puternic câmp mangentic. Acesta atrage atomii corpului omenesc, iar aceștia își modifică poziția. Dacă magnetul este deconectat, atunci atomii sar din nou în poziția lor inițială. Astfel atomii transmit semnale care pot fi măsurate cu antene foarte sensibile. Un calculator prelucrează aceste semnale. În comparație cu un computer, tomografia prin tehnica RMN poate fi reprezentată pe langa planurile orizontale de secțiune și alte planuri, fără a modifica poziția pacientului.

Ce este EMG?
Electromiografia este un test folosit pentru evaluarea funcției nervilor periferici și a mușchilor. Când muşchii sunt activi, aceştia produc impulsuri electrice direct proporţionale cu nivelul activităţii musculare.

EMG poate fi recomandată de medicul specialist pentru depistarea activității electrice anormale de la nivelul mușchilor, survenite în boli și afecțiuni precum distrofie musculară, inflamații musculare, leziuni ale sistemului nervos periferic (manifestate la nivelul mâinilor și picioarelor), scleroza laterală amiotrofică, miastenia gravis și hernie de disc.

Indicațiile testului

Electromiograma se recomandă pentru a determina cauza tulburărilor senzitive ce iau de cele mai multe ori aspectul unor furnicături și pot fi consecința compresiei unui nerv (de exemplu, sindromul canalului carpian) sau al unor dureri nevralgice (sciatica). Astfel, pentru a detecta o eventuală deteriorare a nervilor periferici pe fondul unui diabet zaharat sau al alcoolismului (miopatie), sau o oboseală musculară normală (miastenie), se indică efectuarea acestui test.

În general, EMG este recomandată în următoarele cazuri:

  • dureri, amorțeli, furnicături, senzație de arsură la nivelul picioarelor și mâinilor;
  • pentru stabilirea cauzelor inexplicabile de slabiciune musculară;
    stabilirea diferențelor dintre slăbiciunile musculare provenite de la afecțiuni la nivel muscular și cele provenite de la afecțiuni ale sistemului nervos;
  • stabilirea diferențelor dintre slăbiciunile mușchilor datorate afecțiunilor propriu-zise, și a celor datorate nefolosirii mușchilor la parametrii normali datorită durerilor sau lipsei de motivație.

Cum se face testul?
Medicul plasează o plăcuță de mici dimensiuni pe piele (electrod de suprafață), sau introduce un ac într-un mușchi, pentru a-i studia funcționarea. Nervii care controlează acest mușchi sunt apoi stimulați prin mici descărcări electrice, pentru a analiza viteza lor de conductibilitate. În general, mai multe zone sunt examinate (trei sau patru mușchi cel puțin). Testarea funcției nervilor periferici presupune aplicarea unor electrozi la nivel cutanat (pe piele) pe traiectul unor nervi și mușchi, urmată de stimularea nervului folosind impulsuri electrice. Acestea sunt percepute ca un ușor discomfort, în funcție de intensitatea curentului folosit (de ordinul miliamperilor).

Mușchiul este evaluat în repaus, iar apoi la contracție, activitatea fiind urmărită pe un monitor. Se folosește un singur ac steril, de unică folosință, putând fi necesară evaluarea mai multor mușchi, în funcție de diagnosticul de trimitere. Prezența, mărimea și forma undelor (potențiale de acțiune) afișate pe monitor furnizează informații despre abilitatea mușchilor de a răspunde la stimulii nervoși.

Cum se desfășoară elecromiograma?

În cabinetul unui medic neurolog, la spital sau într-un centru specializat, pacientul este instalat (în șezut ori alungit) alături de un aparat dotat cu un ecran cuplat la un computer aparte. I se aplică electrozi (la degete, mâini, picioare, rareori la nivelul feței), care sunt conecțati la dispozitiv.

Ce simte pacientul?
La stimularea electrică, pacientul va simți transmiterea impulsurilor electrice pe traiectul nervului stimulat; în cazul nervilor motori, se va obține și o scurtă contracție a mușchilor controlați de acel nerv, la nivelul cărora se înregistrează potențialul de acțiune.
În momentul introducerii acelor (electrozilor) până la nivelul mușchilor, este posibil ca pacientul să resimtă o ușoară senzație de discomfort fizic, asemanatoare unor puncții (injecții intramusculare). Dupa efectuarea EMG se simte o ușoară durere la nivelul mușchilor testați, durere care va dispărea după câteva zile.

Riscuri

Stimularea electrică este contraindicată la pacienții cu defibrilatoare implantabile; cei care au stimulator cardiac (pacemaker) nu vor primi impulsuri in zona respectivă.
Pacienții cu infecții cutanate, edem sever nu vor efectua examen cu ac la acel nivel.
Pacienții care urmează tratament anticoagulant (sintrom, trombostop, pradaxa, heparina sau echivalente) trebuie sa efectueze coagulograma cu 24h înainte, iar INR trebuie să fie mai mic de 3; tratamentul trebuie întrerupt începând cu ziua precedentă examinării cu ac. Pacienții care folosesc aspirina sau clopidogrel (Aspenter, Plavix sau echivalente) – adică antiagregante plachetare – nu necesită efectuarea coagulogramei

Interpretare

Medicul examinator va stabili cu ajutorul datelor obținute dacă există o afectare neuromusculară la nivelul suspectat.

Ce poate afecta testul?

Este bine ca înainte de efectuarea testului să vă informați medicul specialist cu privire la orice tip de tratament pe care îl urmați, fie că acesta a necesitat sau nu prescrierea unei rețete. De asemenea, este bine să vorbiți cu medicul specialist despre orice boală înregistrată în istoricul dumneavoastră medical.

Procedura nu necesită pregatiri speciale. Pacienții pot mânca, pot lua medicamentele dacă primeau o medicație anume, cu excepția tratamentului anticoagulant sau antiagregant plachetar (pentru care se recomandă întreruperea temporară, cu 4-5 zile înainte de investigație) și nu vor fi anesteziati. De asemenea, nu există niciun risc ca supunerea la investigație să agraveze evoluția bolii.

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
Abonează-te la noutățile
R.M.N. DIAGNOSTICA